Ploaia in luna lui Marte.

Ploaia in luna lui Marte - Nichita Stanescu

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

"Luna in camp" - Nichita Stanescu

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.
Eu te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii
In ochii tai cu luna mă rasfrang
... si ai putea, uitand, să ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng

Cântec de dor - Nichita Stanescu
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Rainer Maria Rilke

Astazi mi-a cazut un volum de poezii scris de poetul austriac Rainer Maria Rilke si involuntar mi-am amintit de legenda care m-a facut sa citesc opera acestui romantic incorigibil. Se zice ca pe vremea cand Rilke era indragostit nevoie mare si primise vizita iubitei sale, ar fi coborat in gradina sa ii culeaga un superb buchet de trandafiri. Dar ghinionul a facut ca acesta sa se intepe in ghimpele unuia dintre trandafirii alesi si sa moara cateva luni mai tarziu de leucemie. Aceeasi legenda spune ca, fiind constient de faptul ca viata avea sa se curme in scurt timp, insusi Rilke si-ar fi ales versurile ce aveau sa fie inscrise pe crucea mormantului sau.

“Rose, oh reiner Widerspruch Lust / Niemandes Schlaf zu sein unter soviel / Lidern” (Trandafir, oh, contradicţie pură, de a nu fi, sub atâtea pleoape, somnul nimănui).

In opinia mea, Rilke este unul dintre cei mai sensibili poeti care au scris in limba germana si unul dintre cei mai importanti poeti ai secolului 20.

Ce te faci, Doamne, dacă-ţi mor?

Ce te faci, Doamne, dacă-ţi mor?
Dacă mă sparg? (Îţi sunt urcior).
Dacă mă curm? (Îţi sunt izvor).
Îţi sunt veşmânt şi croitor,
când nu mai sunt eşti fără rost.

N-o să mai ai, după ce mor,
cald bun-venit şi adăpost.
Pierzi, ostenit, de pe picior,
moale sanda care ţi-am fost.

Mantia-ţi mare nu te mai ţine.
Privirea ta, ce-al meu obraz, oricând
o strânge cald ca într-un cuib plăpând,
veni-va după mine căutând
şi pe-nserat se va lăsa-n zbor frânt
la sânul pietrelor străine.

Ce te faci, Doamne? Mă-nspăimânt.

Ceas grav

Cine plânge undeva în lume,
fără rost plânge în lume,
mă plânge pe mine.

Cine râde undeva în noapte,
fără rost râde în noapte,
râde de mine.

Cine merge undeva în lume,
merge spre mine.

Cine moare undeva în lume,
fără rost moare în lume,
se uită la mine.

Cântec de dragoste

Cum să-mi împiedec sufletul

să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?

Cum să-l înalţ deasupra ta

spre alte lucruri, altundeva?

O, cum, cum l-aş aduna

lângă ceva pierdut în întunerec,

într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,

ce nu se-ndepărtează

când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.

Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,

ne împreună totuşi aşa cum un arcuş

din două strune-un singur sunet scoate.

Pe ce vioară suntem înstrunaţi?

Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,

cântec cum altul nu-i?

Zi de toamnă

Bătut-a ceasul, Domne. Vara-a fost lungă, lungă.

Aşterne-ţi umbra peste cadranele solare

şi pe ogoare vântul dezleagă-l şi-l alungă.

Să fie pline porunceşte celor din urmă roade;

mai dăruieşte-le din Sud o zi sau două,

îndeamnă-le să se-mplinească şi înrouă

dulceaţa de pe urmă în vinul greu din cade.

Cine acum nu are casă, nu-şi mai face.

Cine acum e singur, va rămânea-ndelung.

O să vegheze, va ceti, scrisori va scrie lungi

şi pe alei va rătăci acolo şi încoace

pierdut, când frunzele se-ndungă şi cad foşning prelung.

" Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu....Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume, el insusi de dragul cuiva."

"Iubirea intre doi oameni...este intalnirea intre doua singuratati care se ocrotesc si isi tin companie"

dream

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. - 1 Corinteni 13:4-8a

Nu există nimic mai frumos pe lume decât devotamentul unei femei măritate. E un lucru despre care bărbaţii însuraţi n-au nici cea mai vagă idee. Oscar Wilde

Pentru a face un lucru bine trebuie sa nu iti pese cine va primi rasplata. - Benjamin Jowett

Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea. - Buddha

Fiecare este arhitectul propriului viitor. - Appius Claudius

Munca grea dezvaluie caracterul oamenilor: unii isi intorc manecile, altii intorc nasul si altii nu se mai intorc deloc. De cate ori aud, “lucrul acesta nu poate fi realizat”, stiu ca sunt aproape de succes. - Michael Flatley

Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta . - Nicolae Iorga

Nu abandona ceea ce nu stii sa faci, ci combina cu ceea ce stii sa faci. - John Wooden

 

In viata nu e important sa ai carti bune, ci sa le joci bine pe cele pe care le ai. - Josh Billings

Construieste-ti in minte o imagine a reusitei tale. Pastreaza aceasta imagine cu tenacitate, nu ii permite sa dispara. Mintea ta va cauta modalitati de a dezvolta aceasta imagine … Si nu-ti imagina nici un fel de obstacole. -  Norman Vincent Peale

Este capabil cel care are incredere ca este capabil. -  Buddha

Trebuie sa fii schimbarea pe care doresti sa o vezi in lume. - Mahatma Gandhi

Dupa felul in care cineva actioneaza si se comporta, asa va deveni.Cel ce cauta bine devine bun. Cel ce cauta raul va deveni rau. Devi virtuos prin actiuni virtuoase si rau prin actiuni negative. - Upanishads

 

Radacinile adevaratei realizari se afla in dorinta de a deveni cel mai bun. - Harold Taylor

O persoana de succes isi stabileste de obicei telurile nu foarte departe fata de succesele anterioare. In felul acesta este sigur ca va reusi sa-si atinga aspiratiile.-  Kurt Lewin

Definitii - Octavian Paler

Definitia unui strigat:

Ti-as spune ceva, despre noi, despre zapada de-afara, despre dragostea mea...

Ti-as spune ceva, orice, numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi...

Ti-as spune ceva, ce-ai stiut, sau ce stiu, dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu...

Definitia despartirilor: Nu stiam ca floarea amara a singuratatii are, daca o atingi pe obraz, sunetul unor pasi care pleaca.

Definitia usilor inchise: E o rana in scandura usii unde-am batut si n-a raspuns nimeni. Deschideti usa cu grija, sa nu loviti rana cu cheia.

Definitia lacrimei:

Lacatele de piatra
Se deschid cu rauri
Lacatele de apa
Se deschid cu stele
Lacatele din noi
Se deschid cu o lacrima.

Definitia pasului absent:

Doar un pas ne desparte

Nu stiu daca pasul absent

e al meu

sau al tau.

Definitia liniilor paralele: Tu mergi langa intrebarile mele, eu merg langa linistea ta. Tu mergi langa zorii dragostei mele, eu merg langa amurgul parului tau.

Definitia dragostei: Vino, sa pot regasi drumul spre mine.

Moartea trubadurului - Vintila Ivanceanu

Vintila Ivanceanu  a fost poet si prozator post-modernism sau oniric,  care a emigrat in anul 1970 in Austria.  In capitala austriaca a fost regizor, dramaturg, romancier, poet, dar mai cu seama roman. Inainte sa moara, dorea sa vina in Romania sa isi promoveze romanul  ,,Nemaipomenitele păţanii ale lui Milorad de Bouteille". Si sa faca un film.

Moartea trubadurului

Iubito, ma gandesc la tine
Ca un borfas la ceasul unui lord!
Dar se ciocnesc in carnea mea drezine
Si caii au atac de cord.

Vezi in oglinzi un san de-al tau
Cu steagul alb infipt in el?
A fost muscat de-un caine rau
Si sarutat de Wilhelm Tell.

Si parul galben ca un galben,
Parul albastru, parul rosu –
O! Parul tau si mortii tai si Amen
Cand ti-ai taiat iubita mea cocosu’.

Si mana ta pupata de mireni,
Ciorapii tai mirositori de dama
Prinsi cu lassoul ca batranii reni…

Si eu intors pe partea treia,
Cum se intoarce mortu-n groapa
Si-si vede in pamant femeia
Facand amor cu doi barbati de apa.

Si eu iubito, eu sarmanul,
Zvarlit cu degetul la risca,
Mortul cand ia in gura banul
Sa treaca apele in brisca.

,,Sunt un recipient în care Dumnezeu îşi varsă harul. Norocul meu că sunt un recipient bun, dar nu e şi meritul meu"

Nichita Stanescu - 21 de grame de suflet

21 de grame de suflet

I

Cercetatorul suedez, medicul Nills Jakobson, a avut recent lugubra idee de a cantari o serie de muribunzi in momentul fatal. El a constatat pe macabrele indicatoare ale cantarului sau ca, indiferent de sex sau de varsta, trupul uman pierde invariabil 21 de grame in clipa mortii. In conferinta de presa organizata, Nills Jakobson a declarat ca aceasta este greutatea sufletului.

II

Va sa zica 21 de grame!

III

(Inceputul unui eseu ramas neterminat...)

Octavian Paler intre punct si contrapunct

 

Moartea cuvintelor

Un chip de nisip

si miini de nisipi

si limba in gura mi-e tot de nisip

nu mai pot sa spun nimic in apararea mea

in acest tribunal de nisip

cu lumini de nisip

grefieri de nisip

si cineva care intoarce clepsidra.

To ce-am iubit s-a transformat in nisip

tot ce-am gresit s-a transformat in nisip

si judecatori de nisip

ma judeca

si ma condamna la moarte

pe un esafod de nisip.

Definitia despartirilor

Nu stiam ca floarea amara a singuratatii

are daca o atingi pe obraz

Sunetul unor pasi care pleaca.

Pasul absent ...

Doar un pas ne desparte.

Nu stiu daca pasul absent

e al meu

sau al tau.

Tu stai pe un mal al lui

eu pe altul

si intre noi curge noaptea.

Ca sa ajungem atit de aproape

ca sa raminem atit de departe

doar un pas ne desparte

si intre noi curge noaptea continuu

prin pasul absent.

Simone de Beauvoir către Nelson Algren, 1950

Mi-e mai buna o tristete uscata decat o manie rece, pentru ca am ramas cu ochii uscati acum, la fel de uscati ca un peste afumat, iar inima mea e murdara, fara vlaga.  (...) Nu sunt trista. Mai degraba uimita, zici ca esti foarte departe de mine, nu cred ca esti asa departe, cred ca mi-esti atat de aproape. Vreau sa iti spun doar doua lucruri inainte de a pleca si apoi nu voi mai vorbi despre asta deloc, promit. In primul rand, sper foarte mult, vreau, si am nevoie atat de mult sa te  vad din nou, intr-o zi. Dar, aminteste-ti, te rog, n-am sa-ti mai cer sa te vad - nu din orgoliu deoarece nu am nici un orgoliu cand vine vorba de tine, dupa cum stii, dar intalnirea noastra va insemna ceva doar atunci cand iti vei dori tu sa ne intalnim. Deci am sa astept. Cand vei dori tu, doar spune. Nu-mi fac sperante ca ma vei iubi din nou sau ca vei vrea sa te culci cu mine, iar noi nu trebuie neaparat sa ramanem prea mult timp - cum simti si atunci cand simti. Dar stiu ca voi avea mereu timp pentru tine, pentru discutiile cu tine. Nu, nu-mi pot imagina ca nu te voi mai vedea din nou.Am pierdut dragostea ta si a fost (si este) dureros, dar refuz sa te pierd pe tine ca om. Oricum, mi-ai dat atat de mult, Nelson, iar ceea ce mi-ai dat a insemnat atat de mult, incat n-ai putea niciodata sa iei asta inapoi. Iar sensibilitatea si prietenia ta au fost atat de pretioase pentru mine, incat ma simt inca apropiata de tine si fericita si profund recunoscatoare cand ma uit la tine, cel care esti inca in inima mea. Sper ca aceasta sensibilitate si prietenie sa nu ma paraseasca niciodata, niciodata. In ceea ce ma priveste, imi vine atat de greu sa spun asta si ma simt rusinata, dar stiu un singur lucru. Te iubesc la fel de mult cum am facut-o atunci cand m-am strecurat in bratele tale pentru prima data, pe de-a-ntregul si cu tot sufletul meu murdar, si nici acum nu pot simti altceva. Dar asta nu trebuie sa te deranjeze, dragul meu, si nici sa nu imi scrii scrisori din obligatie, scrie doar atunci cand vei simti s-o faci, stiind ca de fiecare data asta ma va face foarte fericita. Ei bine, toate cuvintele astea suna prosteste.Imi esti atat de aproape, atat de aproape, lasa-ma sa vin langa tine. Si lasa-ma, la fel ca in timpurile trecute, sa fiu eu insami pentru totdeauna.
A ta,

Simone

Cantec de inima albastra – Mircea Dinescu

Cantec de inima albastra – Mircea Dinescu

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
icoană cu picioare lungi
veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai

Cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici
coseam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă, eram viu

Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi
carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm

Pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţărâna-mi spune hai,
mie ulcica-mi zice blid,
iubire-măr rostogolit…

"Mama"

Aseara am fost invitati la niste prieteni la o seara de film. Am vazut filmul „ Mama” avandu-i in distributie pe actorii Jessica Chastain, Megan Charpentier, Nikolaj Coster-Waldau. Este o co-productie canadiano-spaniola, o imbinare intre drama si horror, in regia lui Andres Muschietti. Initial, cand am vazut  numele lui Guillermo del Toro in calitate de co-producator, al carui film “Labirintul Faunului” m-a incantat atat de mult, am crezut ca voi avea sansa sa vad un film de exceptie. Mi-a placut, dar nu atat de mult incat sa imi doresc sa il vad si a doua oara. Filmul prezinta povestea a doua fetite disparute in padure in ziua in care deducem ca tatal si-a ucis sotia. Acesta isi urca fetele in masina si pleaca spre o directie necunoscuta. Datorita  stress-ului, acesta face accident intr-o zi friguroasa de iarna si este obligat sa se adaposteasca impreuna cu cele doua fiice intr-o cabana aparent parasita, in care bantuie  spiritul unei sinucigase, care isi parasise copilul inainte de a se arunca de pe o stanca.  Asistam la incercarea tatalui de a le omori si pe fete, inainte de a se sinucide, dar spiritul intervine justitiar si il omoara. Actiunea se muta in viitor, dupa 5 ani, in momentul in care niste padurari descopera masina avariata, iar mai apoi pe cele doua fetite, aproape salbaticite, in cabana. Atat fratele tatalui, cat si sora mamei revendica fetele, dar ele vor fi date in custodia unchiului lor, care are ca iubita o rock -ita. Desi afiseaza tatuaje peste tatuaje, este surprinsa in repetitii zgomotoase, totusi, Annabel nu se dovedeste pe parcursul filmului o dura neinfricata. Ba chiar as putea spune ca se intrevad reale calitati materne din care transpare multa compasiune si afectiune. Annabel si Lucas  le primesc in caminul lor pe nepoatele lui,  Victoria si Lily.

Dar, la scurta vreme dupa sosirea fetelor, lucruri bizare incep sa se petreaca in casa si, desi neaga in prima faza evidenta, cei doi tineri isi dau seama ca impreuna cu fetele au primit in mijlocul lor si prezenta unui spirit neprietenos si posesiv, care isi revendica dreptul asupra fetelor,. Ea este „Mama” care le ingrijise pe fete timp de 5 ani in casa parasita din padure. Cele doua fetite interpretate de catre Megan Charpentier si Nelisse Isabelle, surori de joc scenic, m-au impresionat cel mai mult, rolurile lor parand de multe ori mai bine alese, studiate si interpretate decat cele ale adultilor, parteneri de film. Daca veti viziona filmul, veti avea ocazia sa constatati o intriga relativ simpla, efecte speciale atent realizate si un sfarsit cam cu jumatate de masura, astfel incat sa impace gusturile tuturor.
Nu e un film prost de vreme ce , de la premiera, s-a situat pe primul loc in box office-ul nord-american si  a obtinut incasari de 28,1 milioane de dolari pana acum. Dar stiti cu se zice: gusturile nu se discuta!

“Mi-e dor de tine" - Tudor Arghezi

 “Mi-e dor de tine" - Tudor Arghezi

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sinul tau cu bumbi de dude,
De buzele-ti carnoase, dulci si ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De soldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tai mi-e dor,
Sa-mi stringa capul inlauntrul lor…